Definitie | Cum ne imbracam, cum ne comportam in societate
La masa | Conversatia si tinuta

Cum prezentam pe cineva si cum ne prezentam

Salutul dupa bunele maniere

Simpatie flirt prieteni dragoste casatorie

Cum trebuie sa se desfasoare o convorbire telefonica

Inca din cele mai vechi timpuri , masa s-a desfasorat dupa un anumit ritual. Desi era diferit de la tara la tara acesta a impus acele reguli care constituie astazi criterii importante in aprecierea unei persoane bine crescute.
Fara indoiala , masa pe care o oferim sau cea la care suntem invitati a devenit un prilej pentru intilniri importante si discutii interesante. Din fastuoasele mese de pe vremea romanilor sau din timpul Renasterii - daca ar fi sa ne referim numai la acele epoci care ne infierbinta si astazi imaginatia - transpare in zilele noastre obiceiul de a ne onora invitatii cu o masa elegant aranjata , impecabila. Privind inapoi , putem spune ca s-a renuntat , in general , la opulenta si lux ostentativ. Azi nu se mai bea din pocale de aur care poarta semnatura lui Benvenuto Cellini , de pilda. In schimb , a minca din farfurii de portelan de buna calitate si a bea din pahare de cristal a devenit un lucru obisnuit. In mod firesc , comportamentul mesenilor a cistigat in rafinament prin respectarea unor norme impuse de codul manierelor elegante.


Exista astazi tendinta de a adopta modul de viata modern in totala contradictie cu cel clasic. Ne deplasam in goana dintr-un loc intr-altul si de cele mai multa ori masa noastra este frugala. Pregatirea mesei si spalatul vaselor ne-ar rapi un timp pretios. Tindem spre simplitate si comoditate , renuntind la tot ceea ce ar incarca in mod inutil existenta noastra. S-ar parea ca ne contrazicem. Dar indiferent ca optam pentru un serviciu de masa din portelan de Sevres sau pentru unul din sticla incasabila , respectarea unor reguli este obligatorie , incepind cu pregatirea casei , aranjarea mesei si terminind cu felul in care mincam fructele.

Cum aranjam masa
Masa familiala , cea de toate zilele trebuie sa fie si ea apetisanta si ingrijita , ca si cea festiva. Un vechi dicton spune ca " omul inteligent se hraneste cu ochii ". E de preferat o farfurie de faianta , intacta , uneia de portelan ciobit , chiar daca aceasta a fost cindva foarte frumoasa. E de preferat fata de masa din in , apretata , uneia dintr-o tesatura scumpa , dar acoperita de pete. Se intelege de la sine , ca in zilele de sarbatoare ne vom ocupa in mod deosebit de aranjarea mesei. Pentru mese festive , fata de masa si servetelele vor fi si ele festive , de o albeata imaculata , iar pentru reuniuni intime se pot folosi fetele de masa colorate. O fata de masa trebuie sa fie destul de mare ca sa ascunda , pe cit posibil , picioarele masei. In nici un caz nu vom folosi fete de masa din material plastic , chiar daca imita perfect cea mai sofisticata tesatura. E bine sa asezam sub fata de masa un molton subtire care protejeaza furnirul mesei. Trebuie sa asiguram un anumit spatiu pentru fiecare invitat , chiar si pentru cei foarte bine educati care stiu sa-si tina coatele pe linga corp. Ca musafirii sa se simta comfortabil , acest spatiu trebuie sa fie de cel putin 50 cm.


Atit masa familiala cit si cea festiva sunt asezate la fel , dar difera numarul farfuriilor , al tacimurilor si al paharelor in functie de felurile de mincare. Fiecare farfurie va fi dublata de o alta care se aseaza dedesubt , pentru serviciu , si care utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mincam. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de cea de-a doua farfurie.


O masa festiva se prezinta , de obicei , astfel : farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit. Chiflele sau feliile de piine se pun in doua-trei cosulete speciale , repartizate simetric. Locul furculitelor este la stinga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea utilizarii lor , acestea se aseaza cu dintii in sus. La dreapta , se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie , tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat este pentru primul fel de mincare , adica pentru peste iar in fata farfuriei sta lingura de supa cu curbura in su s si uneori lingurita de desert ( daca e loc pe masa ). Nu vom aseza niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei furculite. Restul tacimurilor - linguritele de tort , furculitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masa ci pe o masuta de serviciu sau pe un bufet , pentru a fi la indemina.


Aceste reguli nu sunt batute in cuie. Numarul tacimurilor si asezarea lor difera in functie de menu-ul servit la masa. In desenele prezentate veti gasi solutiile la care trebuie sa recurgeti.
La toate mesele cit de cit solemne este obiceiul sa se schimbe tacimurile dupa fiecare fel de mincare. La o masa mai putin pretentioasa nu vom schimba tacimurile decit daca avem peste. In general vom folosi patru farfurii : farfuria pentru antreuri , farfuria de supa , farfuria intinsa si farfuria de desert. Bolurile ( castronasele ) pentru supa limpede ( consome ) nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. Tacimurile se pot pune si pe suportul destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor.

Pe suport vom aseza , in dreapta , cutitul , cu partea taioasa spre farfurie , si in stinga lui furculita cu dintii in jos. Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca utilizam suportul de tacimuri vom pune servetelul la stinga , direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor , spre drapta , este si locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii - de tuica , de vin ( paharul de vin rosu e ceva mai mic decit cel de vin alb ) si de apa. Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. Nu improvizati - e o nota proasta - si va recomandam sa nu dati mese festive daca nu puteti. Dupa folosire , paharele de tuica se iau de pe masa. Nu va bagati degetele in ele. Folositi neaparat o tava in acest scop. Va va scuti de drumuri inutile.


Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata , pe o tava , si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. E bine ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si ele la indemina , pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decit la sfirsitul mesei. Va prezentam alaturat diverse tipuri de pahare , sticle si cani.
Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa , la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Pentru a nu pata fata de masa , sticlele se pun pe o tavita sau pe farfurioare speciale. Apele minerale se servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine.
Decorarea masei depinde de marimea ei , de rangul musafirilor si de imprejurari. Aproape indispensabile , florile si luminarile vor incinta privirea. Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada.


Nu vom pune pe masa decit ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele pentru piper care vor trebui sa fie suficiente ( una pentru circa trei - patru persoane ). Vom avea grija ca acestea sa nu fie infundate sau umede. O gospodina atenta pune in recipientul respectiv citeva graunte de orez. Daca nu folosim recipiente cu capac perforat , celelalte trebuie sa fie insotite de lingurite pentru ca nimeni sa nu fie silit sa se foloseasc de propiul cutit , ceea ce ar fi o greseala.


Sa retinem deci ca untdelemnul , otetul , mustarul , smintina etc. se vor aduce doar daca cineva le cere. O gazda atenta le are pregatite si le ofera. Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie : sosul nu se pune nici pe friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri ( macaroane , sote de legume etc ) deoarece e inestetic. Sosul se pune in farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe rind. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput cu toate ca este gustos dar " pasta " obtinuta este imposibil de privit. Vom explica acest lucru adolescentilor care au ramas cu acest obicei de cind erau mici si li se " passa " mincarea. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa.
Salata se serveste in castronele separate , pentru fiecare invitat in parte. Cind friptura este taiata la masa , gazda trebuie sa aiba la indemina tacimuri speciale. E de preferat insa ca acesta operatie sa fie facuta in prealabil, iar friptura sa fie prezentata felii , pe frunze de salata. In multe tari salata se maninca separat dupa friptura.


Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public.
Argintaria este obligatorie ? In cazul unor mese festive , da. Pentru mesele obisnuite exista tacimuri de otel inoxidabil care sunt frumoase si usor de intretinut. E adevarat ca argintaria confera mesei eleganta , dar sa nu uitam ca trebuie sa straluceasca de curatenie. Ca tot ce este pretios , argintaria cere o ingrijire speciala , iar daca nu avem timp pentru asa ceva e preferabil sa renuntam la ea.
Ca mesele festive sa nu ne sperie prin dificultatile ce la creaza , este necesar un exercitiu indelungat. Sa-l facem in cadrul meselor de Duminica , imaginindu-ne ca avem invitat cel putin un ministru , chiar daca suntem doar in familie. Va fi o placere ! Cu acest prilej , vom pune o fata de masa deosebita , tacimurile si vesela pe care nu le folosim zilnic si vom pregati o mincare speciala. Este obligatoriu ca toti membrii familiei sa respecte aceasta masa , fiind punctuali , ajutind sau , daca se plimba dimineata , aducind o floare sau cumparind un desert special ( fructe , prajituri ). Repetam : masa de Duminica e sfinta.


Conversatia

Pericolul care ameninta orice adunare , in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata , nici cel mai fastuos dintre banchete nu sunt scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva ei este conversatia.


Ce este conversatia ? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile ? Nu , din nefericire ! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie , iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul , discretia , atentia , insufletirea , amuzamentul , cultura , politetea si sinceritatea. Apar aici , ca in aproape toate manifestarile in comun doua atitudini.

Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele , care polarizeaza conversatia , imbatindu-se cu propiile lor cuvinte , vorbind fara incetare si interzicindu-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema , se situeaza a doua categorie : vesnicii tacuti pe care nu ii bintuie nici cel mai mic gind , cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii : " Aveti dreptate " sau cum auzim , mai recent : " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist : " In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi : pisalogii si victimele ".


Arta conversatiei nu se invata ca niste formule matematice ci este dobindita mai degraba ca o limba straina , respectind citeva reguli si exersind-o la nesfirsit. Dam aici citeva dintre aceste reguli , dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil.
Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gindim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi " hobby ".

Daca acestia sunt medici vor aborda , fara indoiala , subniecte de interes comun. De asemenea , daca invitam numai profesori si mai mult decit atit , daca ei sunt si colegi de cancelarie , discutia se va invirti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert , acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua , vor gasi un motiv sa plece. Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale , nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de " bridge " , de exemplu , care au fost discutate cu aprindere toata seara.


Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea , de multe ori , invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in dscutii agreabile , accesibile tuturor. sa nu vi se para o exagerare , dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi , de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa inceapa printr relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.


Exista insa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important , este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii , este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plingi de lipsa banilor , de necazurile din familie sau de la serviciu. In plus , acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punindu-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica , gratuit , cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceasi casa cu tine. Nimic nu-l va constringe sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.


Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricind binevenit , uitind ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus , nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor , ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie : " Va voi examina cu placere , doamna , binevoiti sa va dezbracati." !
Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii intilnim deseori in societate , de a amesteca viata profesionala cu timpul liber.


Banii , grijile familiale sau profesionale , consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea , discutiile despre politica si religie sint considerate tabu , deoarece amindoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea , de gindirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi , in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp , rolul gazdei sau , in absenta ei , al altui invitat este sa schimbe subiectul.
Sa retinem , in concluzie , ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care ii cunoastem , numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem.
Arta replicii si conversatia agreabila

Trebuie sa fii intotdeauna atent la ceea ce spui , astfel incit sa nu-ti pui interlocutorul in inferioritate , chiar daca esti mai instruit sau mai informat decit el. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt. Oricit de paradoxal ar parea , in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce ? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de intelepciune.


Sa respecti opinia celuilalt , chiar daca difera de a ta deorece s-ar putea sa fie intemeiata. Asta nu inseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramine deschis , iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te impiedica sa-ti sustii ideea in cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea ! ", " Nici vorba ! " , " Va inselati !" sau " Ce eroare ! ".

Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel , este mai potrivit sa spuneti : " Iertati-ma , domnule , dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne intrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".

Sa nu discutam fara discernamint cu oricine anumite subiecte , deorece riscam ca spalatoreasa noastra , o femeie foarte cumsecade altfel , sa umple tirgul cu necazurile noastre intime ! Daca nivelul conversatiei ne depaseste , nu deschidem gura ; cel putin nu riscam sa ne facem de ris ! Am asistat la urmatoarea intimplare amuzanta - intr-un grup de intelectuale ce se plingeau de lipsa de spatiu , a nimerit o tinara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina : da , aveti dreptate , si la noi e inghesuiala in bucatarie , unul intra , altul iese - e pur si simplu , cum sa va spun ... un trafic de influenta !


Importanta tinutei

Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu verva - fara a ne referi la relatia strinsa dintre acestea si felul in care ne prezentam in societate.
Cum mergem , cum ne asezam , cum ne miscam , in timp ce stam de vorba cu cineva ? Acest capitol se va referi in special la citeva lucruri pe care ar trebui sa le evitam cind stam de vorba. Cind suntem in societate nu tinem miinile in buzunare , dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atit mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun , stam drept alegindu-ne o pozitie comoda , fara sa ne incrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent miinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom atinge in cursul conversatiei , chiar daca ea devine palpitanta. Cind vorbim nu ducem la gura nici creionul , nici chibritul si nici scobitoarea.


Daca suntem la masa , facem in asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil incit sa aiba loc si ceilalti comeseni. Inainte de a vorbi , scoatem tigara din gura , bem fara sa facem zgomot , manincam in tacere. Dar se cade sa completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicindu-si mult fusta deasupra genunchilor mai ales cind este cald. Daca fata despre care vorbim este intr-adevar atragatoare , lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi , buna cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile , pentru ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza , pentru gestul atit de neelegant de a-ti ridica fusta cind te asezi.
La o receptie , vara , un barbat nu-si scoate haina , fara sa fie invitat sa o faca , iar daca poarta bretele n-o face niciodata. A insoti acest gest de intrebarea : " Imi permiteti ? " este o dovada de proasta crestere , pentru ca faptul este implinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt : " Nu ! ".


Intr-o societate , de multe ori , gesturile sunt mai importante decit cuvintele. In principiu , legile ospitalitatii obliga gazda sa indeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta cit mai bine. Este insa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta libertate. Oricit de bine crescuta ar fi persoana care ne primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o punem in situatia delicata de a deveni nepoliticoasa , silind-o sa ne interzica anumite gesturi.
Ne putem simti intr-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa !


Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cit mai bine , cu orice pret. Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura cu obraznicia ! De aici decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului inca inainte de a face anumite gesturi. Nu-l vom pune pe acesta in fata faptului implinit crezind ca niste cuvinte formale : " imi dati voie , nu ? " rostite ulterior va vor califica drept om bine crescut ci dimpotriva ! Vei fi calificat drept ceea ce esti in realitate - un mare badaran.


In tot ceea ce facem iin societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu haina pe tine cind in casa sunt 30 de grade , nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt , sau sa-ti aprinzi o tigara. Dar este o mare diferenta intre cel care a obtinut aprobarea gazdei facind aluzii discrete de pilda : " In casa este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat familia ca intirzii" sau pur si simplu : " In aceasta casa se fumeaza ? " - si cel care isi scoate degajat haina de cum intra in casa , se repede la telefon si nu-l mai lasa din mina sau isi aprinde tigara de la tigara intr-o camera unde sunt copii sau persoane bolnave.


Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gindeste !
Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile in care " iesim in lume " , fie ca e vorba de o receptie , fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familie care locuiesc separat de noi.
Cind tusesti , stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mina la gura. Cind stranuti schitezi un vag semn dezolat care inchide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atit de obisnuitele : " Noroc ! " , " Sanatate ! " , " Ai sa faci chef !". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste formule. Gresit !


A nu-ti privi interlocutorul in timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pina in picioare.
Cind vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de tine , e bine sa-ti stapinesti nerabdarea pina cind gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea , in societate , nu cinti , nu fluieri , nu fredonezi o melodie , chiar daca esti inzestrat cu o voce fermecatoare. Oricit de serioasa ar fi o discutie , trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un suris amical. Dar sa ne abtinem sa ridem indelung cind povesteste cineva o istorioara , si cu atit mai mult cind o facem noi insine. De asemenea , nu vom ride cind cineva face o mica gafa , deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea incurcaturi.


Se poate intimpla , ca din anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit inca - un musafir sa nu aiba cu cine sta de vorba. In aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se plictiseste o ocupatie agreabila. Ii va oferi ceva de baut , ii va da o revista sau ii va propune sa aculte muzica. La rindul lui , invitatul , va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omori timpul " facind o inspectie prin toata casa si cu atit mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stirnesc curiozitatea. Ne putem uita in biblioteca , dupa ce am cerut voie , dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa. Vom cere daca dorim , una singura avind grija sa precizam cind o aducem inapoi , si sa o si aducem ! La rindul ei gazda ar trebui sa noteze intr-un caiet pregatit in acest scop - cine , cind si ce carte a luat. Nu va bazati pe memorie ! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.